"În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu să fiți și voi." Ioan 14: 12-13
De multe ori mi-am pus întrebarea, cum poate fi cerul atât de frumos încât îmi tresaltă inima în piept de fiecare dată când îl privesc?
Bineînțeles, știu că cerul este creația lui Dumnezeu și toată creația Lui este desăvârșită și de o frumusețe inexplicabilă, însă această manifestare a inimii este mult mai profundă, mai familiară decât o simplă admirație...este o tresărire declanșată de zărirea a ceva cunoscut, ceva după care tânjește. Acel ceva ce poartă numele de ACASĂ.
Cerul este ACASĂ! Este locul pe care îl pregătește Isus pentru noi, iar inima din piept tresare la fiecare zărire a câte unui ungher al casei. Țărâna care ne îmbracă sufletul atâta timp cât trăim viața aceasta pe pământ nu poate intra în casă, însă Dumnezeu ne dă harul ca atunci când admirăm frumusețea cerului la răsărit, la mijlocul zilei, la apus sau la miezul nopții, să putem privi ca printr-o fereastră câte o fărâmă din locașul pe care El îl pregătește cu atâta dragoste și măiestrie pentru a ne primi atunci când vom ajunge în sfârșit ACASĂ!