Ai cobarât la noi, Tu, Domn al veșniciei,
Tu, Cel de necuprins și Fiu al Celui Preaînalt!
Ai coborât și Te-ai lăsat pradă neputinței,
Îmbrăcând un trup de om neânsemnat.
Ai coborât la noi pe acest pământ murdar,
Plin de păcat și inimi ca de piatră.
Ai coborât, venind ca un scump dar,
Un dar al dragostei de Tată.
Căci noi eram pierduți și înecați în făr'delege
Și nimeni pe pământ n-ar fi putut vreodată să ne scape.
Eram răi și despărțiți de Sfântul Rege
Și pluteam fără de țintă pe-nvolburate ape.
Ai venit în noaptea grea și-ntunecată
Să aduci pacea, lumina și speranța,
Dar venirea Ta n-a fost cu dragoste întâmpinată
Și oameni răi au căutat să-ți curme viața.
Însă Tatăl Cel din ceruri a vegheat
Ca planul Său să se-mplinească cu desăvârșire
Și ai crescut ca un lăstar într-un pământ uscat,
Trăind pe acest pământ o viață de slujire.
Ai vindecat bolnavi și ai iertat păcate!
Ai hrănit popoare-ntregi cu pâinea binecuvântată!
Ai binecuvântat copii și-ai ridicat pe om din moarte,
Ne-ai arătat cum să trăim o viață sfântă.
Ai trăit frumos, curat, neprihănit.
Ai gustat din toată suferința noastră
Și-n ziua hotărâtă Ne-ai arătat ce mult Tu Ne-ai iubit,
Luând pe umeri a omenirii întregi povoară!
Acolo sus pe lemn ai biruit mormântul
Și ai iertat întreg păcatul lumii!
Pe cruce sus ne-ai împăcat cu Domnul
Și ne-ai făcut pe veci ai Săi copii!
Dar toate acestea nu s-ar fi-ntâmplat vreodată,
Dacă-ntr-o nopate sfântă nu ai fi venit,
Când ai luat chip de om și inima a început să-ți bată;
Aceeaș inima cu care atât de mult ne-ai iubit!
Îți mulțumim că Te-ai născut Isuse!
Îți mulțumim că ne-ai răscumpărat,
Căci Tu și azi Te naști În inimile deschise
Care Te primesc pe Tine ca Domn și Împărat!