Gândurile de mai jos izvorăsc din frumoasele cuvinte scrise de Împăratul David în Psalmul 11, care spune așa:

"La Domnul găsesc scăpare! Cum puteți să-mi spuneți: <<Fugi în munții voștrii ca o pasăre>>? Căci iată că cei răi încordează arcul, își potrivesc săgeata pe coardă, ca să tragă pe ascuns asupra celor cu inima curată. Și când se surpă temeliile, ce ar mai putea să facă cel neprihănit?

Domnul este în Templul Lui cel sfânt, Domnul Își are scaunul de domnie în ceruri. Ochii Lui privesc și pleoapele Lui cercetează pe fii oamenilor. Domnul Încearcă pe Cel neprihănit, dar urăște pe cel rău și pe cel ce iubește silnicia. Peste cei răi plouă cărbuni, foc și pucioasă: un vânt dogoritor; iată paharul de care au ei parte. Căci Domnul este drept, iubește dreptatea, și cei neprihăniți privesc Fața Lui."

Când mă gândesc la acest cuvânt "TEMELIE", automat merg cu gândul la următoarele cuvinte: statornicie, neclintit, siguranță și încredere. Și de aici se nasc următoarele întrebări:

CARE/CINE ESTE TEMELIA VIEȚII MELE?

CARE/CINE ESTE TEMELIA CREDINȚEI MELE?

CARE/CINE  ESTE TEMELIA SOCIETĂȚII ÎN CARE TRĂIESC?

Răspunsul la toate aceste întrebări ar trebui să fie întotdeauna "DUMNEZEU", însă, în urma unei analize personale sincere si profunde, ajung la durerosul răspuns că nu a fost întotdeauna așa...De ce spun asta? Pentru că dacă L-aș fi făcut pe Dumnezeu temelia întregii mele existențe, atunci nu aș fi "căzut" niciodată, nu m-aș fi clătinat niciodată, nu m-aș fi temut niciodată de nimic, nu aș fi cunoscut niciodată sensul cuvântului ''imposibil". Aceasta nu însemnă în niciun caz că L-am negat vreodată pe Dumnezeu sau că am lăsat jos vreodată credința, ci înseamnă că pe parcursul umblării mele cu Dumnezeu, chiar dacă spuneam și credeam că mă încred deplin în EL, de fapt mă încredeam în ideea mea despre Dumnezeu, idee care nu avea cum să fie întru totul corectă, din moment ce era făurită de mintea mea omenească, iar El e Dumnezeu. Însă, cu fiecare pas cu care am înaintat înspre El, fie că urcam pe culmi ale credinței, fie că alunecam în văi umbrite de întrebări... totuși, tot mai multe din cărămizile celulei în care îl "îngrădisem" eu pe Dumnezeu cădeau la pământ, surpând zidurile înțelegerii mele și deschizându-mi astfel fereastra înspre lumina măreției Sale, făcându-mi parte de harul ca prin ochii credinței să Îl pot vedea mai clar, să pot cunoaște mai mult cum este El cu adevărat!

Am ajuns la concluzia că Dumnezeu este singurul îndreptățit să răspundă la întrebarea "Cine ești?" cu "Eu sunt Cel ce sunt!". De aceea, răspunsul lui Dumnezeu la întrebarea lui Moise, când acesta se îngrijora cum să Li-l prezinte israeliților care erau robi în Egipt pe vremea aceea, pe Cel ce l-a trimis să-i elibereze, a fost acesta: "<<Eu sunt Cel ce sunt.>>. Și a adăugat:"Vei răspunde copiilor lui Israel astefel: 'Cel ce Se numește <<Eu sunt>> m-a trimis la voi.'" (Exodul 3: 13, 14). A. W. Tozer în cartea Cunoașterea Celui Preasfânt spune despre Dumnezeu: "Dumnezeu există în Sine și prin Sine. El nu-Și datorează existența nimănui, esența Sa este indivizibilă. [...] Dragostea, bunăoară, nu este ceva ce Dumnezeu are și poate să crească, să scadă sau să înceteze. Dragostea sa este felui Lui de-a fi și, iubind, El este pur și simplu El Însuși."

Având încredințarea că am ajuns la o cunoaștere reală si mai clară a lui Dumnezeu, rostesc, gândesc și simt că pe El Îl vreu ca temelie a vieții mele! El, care pur și simplu este, nu este cuprins de timp sau spațiu, fiind Creator nu este supus limitărilor creației și prin urmare El nu se schimbă, nu trece și nu este impactat de schimbări. Fiind înafara tuturor acestor entități, valori sau variabile, El cunoaște totul, vede totul și poate totul.

Înțelegând acum care este adevărata temelie, pot identifica care au fost sau ar fi putut fii, cu ghilimelele de rigoare, "înlocuitorii lui Dumnezeu". În primul rând, EU. Ce vreau să spun prin asta este că suntem foarte tentați să ne punem încrederea în abilitățile noastre, în talentele noaste, în sănătatea noastră și să avem falsa părere că prin acestea vom putea realiza cine știe ce, uitând că toate acestea nu ne aparțin, ci sunt darul lui Dumnezeu pentru noi și că acestea sunt atât de fragile încât le-am putea pierde într-o clipă (Iacov 4: 13)...dacă încă ne mai putem bucura de ele, este harul lui Dumnezeu! În al doilea rând, OMUL. Aici intră: familia, cineva drag, prietenii, oameni importanti sau pe care îi admiri, lista poate continua... Dacă suntem atenți și nu superficiali în gândire o să realizăm în următoarea secundă că vorbim despre OM, adică, despre o ființă care făra Dumnezeu este efemeră, schimbătoare și limitată. Indiferent de câtă dragoste sau admirație ne leagă unii de alții, indiferent de cât de mult ni i-am dorii pe aceștia să îi știm nemuritori, cu toții ne vor părăsii la un moment dat, fie că aleg ei, fie că nu (Isaia 2: 22; Ieremia 17:5; Ieremia 17: 7; Isaia 49: 15, 16). Dumnezeu este singurul etern, neschimbat și statornic! În al treilea rând, deși ar mai fi de enumerat câteva așa zise "temelii", o voi mai menționa doar pe acesta: INSTITUȚIILE. Aici vorbim despre orice formă de organizare socială... toate sunt create de mâini și minți omenești și sunt la fel de fragile și de trecătoare ca și creatorii lor (Psalmul 75: 7; Luca 1: 52; Psalmul 46: 6).

Ce faci când vreuna din aceste temelii se surpă? Când îți scapă lucrurile de sub control? Când ți se năruie planurile, visele, dorințele? Când rămâi singur? Când te depășesc greutățile vieții? Când se lovește în credința ta? Când te înfiori la auzul veștilor care vin din toate părțile? Ce faci? Răspunsul este DUMNEZEU! El rămâne suveran, rămâne în control, rămâne pe scaunul de domnie, rămâne drept, rămâne sfânt, chiar și atunci când temeliile se surpă! (Psalmul 11; Matei 7: 21-29; 1 Corinteni 3: 10-15)


P.S.: Dragul meu cititor, te îndemn și pe tine să îți faci o radiografie, să o analizezi cu ochi ageri, cu o inimă sinceră și cu o minte deschisă și dacă vei descoperii fisuri în temelie sau poate vei ajunge la concluzia că temelia ta nu este zidită din "materialele potrivite", mă rog ca Dumnezeu să te conștientizeze și să îți dea puterea să iei decizia de a-L face pe El temelia vieții tale!