Toate lucrurile sunt schimbătoare și atât de efemer e totu-n jur! Ce trecători suntem și cât de ușor ne dizolvăm în timpul ce se scurge!
Ce taină a ascuns Dumnezeu în trecerea noastră! Cu cât se împuținează nisipul din clepsidra vieții noaste cu atât ne apropiem mai repede de veșnicie.
Ce de ne'nțeles e iubirea lui Dumnezeu pentru noi! El ce nu se trece niciodată, El care există în afara timpului și a cărui mâini mărginesc istoria, a găsit cu cale să ne facă veșnici pe noi trecătorii, prin răscumpărarea noastră din moarte, jertfindu-L pe Fiul Său Isus, ca să ne deschidă calea înspre viața veșnică și transformând moartea, în pragul pe care toți cei ce-L iubesc îl vor trece când vor pași în eternitate.
Acum la sfârșit de an, când odată cu apusul soarelui apune un an și împreună cu răsăritul lui va răsări un an nou, îmi pun nădejdea în Cel ce nu se schimbă
niciodată, în Cel ce este același ieri și azi și-n veci!
