Unul din cele mai grele lucruri în viața oricărui om este să piardă controlul. De ce? Pentru că suntem înclinați datorită abilității noastre de a gândi, să planificăm, să analizăm, să ne stabilim așteptări sau țeluri și să facem tot ce ne stă în putință pentru a ajunge la împlinirea acestora. Ce se întâmplă când toată strategia se prăbușește în țărână? Ce sentimente te încearcă atunci? Te simți pierdut...Ți-a scăpat controlul printre degete și poate că factorii care au dus la acest rezultat au fost total înafara putinței tale de a interveni, iar acum frâiele nu mai sunt în mâinile tale...
Ce bine ar fi fost ca de la bun început, controlul să fi fost încredințat într-u totul în Mâinile Celui care ține întreg universul, în Mâinile Celui care nu a pierdut niciodată nici o luptă, în Mâinile Celui care cunoaște tot ce a fost până în prezent și știe ce va fi mâine și în fiecare zi, până dincolo de Aminul istoriei.
Suntem adesea legați de oameni, locuri sau lucruri care ne pricinuiesc îngrijorare la gândul că le-am putea pierde, și în consecință reacționăm prin "a le strânge tare la piept" ca nu cumva acest lucru să se întâmple. Le ținem așa de strâns și așa de aproape de inima noastră crezând că astfel vom putea împiedica trecerea lor firească prin viața noastră. Uităm că unii oameni, unele lucruri sau oportunități au în viața noastră rolul apei curgătoare, care în trecerea ei lasă urme prin stâncă și modelează pământul, contribuind astfel la formarea unei capodopere a creației. Procedând astfel suntem asemeni unui copilaș care ține strâns la piept câteva jucării dragi, pe care abia le duce, în timp ce tatăl său stă cu mâinile întinse încercând să îl convingă să i le dea lui, spunându-i astfel: Dragul meu, n-ai vrea să mi le dai mie să le port în brațe? Uite, brațele mele sunt mai încăpătoare și mai puternice! Aș putea să duc eu jucăriile acelea și toate celelalte pe care le am pregătite pentru tine, iar tu vei avea mâinile libere și te-ai putea bucura liniștit de toate lucrurile bune din jurul tău! Ba mai mult, te pot duce și pe tine în brațe dacă vrei! Ce zici?
Tu ce ai răspunde?
- Nu știu dacă să ți le dau... sunt preferatele mele! Le iubesc! Dacă nu le voi mai primi înapoi mai târziu? Dacă acestea sunt singurele cele mai bune și mai frumoase pe care le voi avea vreodată și nu voi mai găsi altele? Recunosc că am mâinile pline și abia le duc, dar uite că pot! Nu sunt gata să le dau drumul...poate mai târziu...sper să nu cad și să le pierd pe toate!
Sau:
-Oh, tată! Ce bine că ești aici să mă ajuți! Ți le dau ție pe toate! Știu că tu le poți purta cu ușurință și că în mâinile tale vor fi în cel mai sigur loc! Voi putea însfârșit să te țin de mână și nu va mai trebui să mă tem că voi cădea, pentru că știu că tu nu vei lăsa să se întâmple asta, ba mai mult, când voi obosi, mă vei lua în brațe! Mulțumesc, tata! Te iubesc!
Dragul meu/draga mea, care sunt oamenii, locurile, posesiunile materiale, planurile, ambițiile, dorințele care îți ocupă mâinile, inima și mintea? N-ai vrea să-I spui azi Tatălui Ceresc:
Doamne, îți dau Ție toate acestea! Doamne, mă abandonez în brațele Tale!
