Gânduri...

Atunci când în viață plutești pe ape line și nu vezi nimic la orizont, timpul paracă stă în loc... deși ști că soarele trebuie să răsară... totuși, parcă întârzie să apară...
Este interesant faptul că atunci când e liniște totală în viața ta te simți singur, iar atunci când apele se agită și vezi valuri mari cum se ridică...singurătatea e ultimul lucru la care te gândești, pentru că simți prezența lui Dumnezeu într-un mod real, ști că El îți vine în ajutor, ști că e acolo lângă tine.
Care e diferența? De ce singur în liniște și sigur în mări învolburate? Dumnezeu e lângă tine și când e tăcere în jurul tău nu numai atunci când treci prin greutăți!
Diferența e că în absența dificultăților uităm de nevoia noastră de Dumnezeu și ne căutăm întregirea în abilitățile noastre, în oameni, care adesea se fac nevăzuți. Dumnezeu în schimb e mereu lângă tine și vrea să se facă văzut și simțit de tine, însă tu trebuie să alegi să Îl vezi și să Îl simți, trebuie să îți iei privirea de la orizontul îndepărtat și să o îndrepți spre El. Pentru că El poate să aducă mai aproape îndepărtatul orizont!
El e așa de aproape! Un om înțelept spunea că "Distanța dintre tine și Dumnezeu e distanța dintre genunchii tăi și podea".
Timpul, distanța...sunt lucruri care pe noi oamenii ne limitează și care pentru noi au o anumită măsură, însă pentru Dumnezeu ele cântăresc altfel. Distanța dintre noi și binecuvântările pregătite pentru noi de Dumnezeu poate fi străbătută într-o clipă, o clipă care cântărește cât o rugăciune rostită cu sinceritate și credință.