Isus e viu!

În răcoarea serii, într-o încăpere de sus, avea loc o cină, unde Isus ne arată ce înseamnă ADEVĂRATA SLUJIRE : “ cel mai mare dintre voi să fie cel mai mic”
În ceas târziu de noapte, într-o grădină cu măslini, Isus se roagă şi ne învaţă ce înseamnă FRÂNGEREA DE SINE: “ Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.”
În dogoarea zilei, pe o cruce, în vârf de deal, Isus se jertfeşte pentru omenire. Cerul îşi deschide stăvilarele şi încep să curgă lacrimi, creaţia îşi plânge Creatorul. Se cutremură pământul, cerul îşi ascunde lumina cu un întuneric gros, pentru că Tatăl, şi-a întors faţa, fiindcă în sfinţenia Sa, nu putea să privească la Fiul care a luat asupra Lui păcatul şi s-a făcut vinovat de toată vina omenirii. În mijlocul groazei acestui moment, Isus ne arată ce înseamna DRAGOSTEA.
A urmat zile de tăcere, de teamă, de tristeţe, de deznădejde, fiindcă părea că iadul a învins…însă nu era aşa, pentru că a urmat o dimineaţă, cănd soarele si natura întreaga a înviat împreună cu Creatorul ei, fiindcă Dumnezeu, Tatăl, şi-a îndreptat privirea înspre Fiul așezat în mormânt, care a ispăşit pedeapsa, şi a spus:” Ridică-Te!”. Şi Isus a înviat, biruind moartea, ca să ne arate că El e Dumnezeu! El e CALEA “Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”, ADEVĂRUL -tot ce a rostit, a împlinit şi tot ce a promis, se va împlini - şi VIAŢA “ pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”
Azi, mormântul este gol, dar inima mea e plină! Isus trăieşte! E viu în viaţa mea! Şi voi trăi prin El şi El prin mine în aşteptarea zilei când voi sta şi eu, împreună cu toţi răscumpăraţii, la masă cu El, la cina cea din cer!