Mai credem astăzi în minuni
Precum creștinii de-altă dată,
Când înălțau spre ceruri rugăciuni
Cu o credință-nflăcărată?
Și fără a se-ndoi o clipă,
Că ce-au cerut se v-a-mplini,
Fiindcă atotputernicul lor Tată
Este același pentru veșnicii!
Credeau pe Domnul pe cuvânt,
Ca un copil pe al său tată,
Că ce-a promis în sfântul Său Cuvânt
Se va-mplini deplin odată.
Mai credem astăzi în minuni
Precum Moise a crezut odată?
Când marea s-a-mpărțit în două lumi
Și calea sub picioare s-a făcut uscată.
Și au trecut biruitori, cete după cete,
Fiindcă Domnul le mergea 'nainte,
Lăsând în urmă altare de aducere aminte,
Pentru ca urmașii lor să nu uite
Că Dumnezeu rămâne neschimbat!
La fel ca ieri, va fi și azi și mâine,
Puternic, sfânt și adevărat,
Dătător de viață, de apă și de pâine!
Etern și necuprins în înțelepciune,
Bogat în har și-n bunătate,
Cu o dragoste cum nu se poate spune
Oricât de frumoase ar fi cuvintele legate!
Statornic, drept și credincios
Este cerescul nostru Tată!
El este Cel victorios,
El nu se clatină vreodată!
Mai credem astăzi în minuni?
Că Dumnezeu vorbește ca-n vechime,
Când glasul I se auzea pe culmi
Și se îngrozea întreaga mulțime?
Când se auzea un susur blând
La gura peșterii întunecate,
Și omul Domnului ieșea plângând,
S-asculte sfaturile-I binecuvântate?
Mai credem astăzi în minuni,
Cum le făcea Isus pe străzile Iudeii?
În urma Lui nu mai vedeai dureri, nici răni,
Și dezlegate erau toate legăturile robirii!
Morții-I învia chiar și din morminte,
Pe cei ologi îi ridica să salte,
Orbii-I vindeca cu mâinile Lui sfinte
Și muții-L lăudau cu ale Domnului cuvinte!
În urma Lui lăsa speranță,
Amprente de lumină, de pace și de har,
Ce să-i călăuzească spre cereasca locuință
Pe toți cei care inima I-o ofereau în dar!
Mai credem astăzi în minuni?
Că cea mai mare dintre toate
E iubirea Lui ce-i mai presus de orice culmi,
Ce se revarsă peste noi din izvoare nesecate!