Thoughts, dreams and wishes

Stropi de rouă se preling pe obraz Izvorând din adâncul inimii firave, Ce ascunde-n ea un nesfârșit talaz, Furtuni și mări învolburate. Din tumultul vieții tale efemere Stropi din valuri se adună. Vor să curgă în neștire Și-n uitare să apună... Însă Domnul vede totul Și aude șoapta inimii rănite,

"În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă nu ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și după ce Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce și vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu

Toate lucrurile sunt schimbătoare și atât de efemer e totu-n jur! Ce trecători suntem și cât de ușor ne dizolvăm în timpul ce se scurge! Ce taină a ascuns Dumnezeu în trecerea noastră! Cu cât se împuținează nisipul din clepsidra vieții noaste cu atât ne apropiem mai repede de veșnicie.

Ai zdrobit bulgării țărânei mele... M-ai trecut prin ape ca să mă faci un lut mai bun; M-ai frământat gingaș cu mâinile Tale Și m-ai făcut un vas sfințit prin foc și scrum. M-ai dezrădăcinat de glia pământească Și m-ai sădit în palma Ta. Mi-ai dat să-mbrac haina cerească Și

Ai desțelenit ogorul stâncos al inimii, Ai smuls tomnaticii lăstari ai firii Să poți apoi să semeni sămânța bună, S-o uzi cu apa vieții, s-o mângâi cu a Ta mână Și-n geana primăverii va zămisli rodire Spre slava Celui ce a îngrijit-o cu iubire!

La adăpostul aripulor Tale E eterna primăvară cu veșnicul ei soare... În strânsoare-mbrățișării Tale E căldura inimi-Ți nemuritoare... În căușul palmei Tale Valul mării se risipește și dispare... Jos la picioarele Tale Orice culoare a mândriei se topește în paloare... La umbra crucii Tale Mă ierți, mă curățești...parcă-i visare!

Nimic din nimicul ce-l aveam 'nainte Nu-mi mai folosește la nimic, Căci nimeni și nimic din lume Nu poate da viață din nimic! Eram un praf ce zboară în nimic, Într-un neant de goluri și risipă. Eram micimea mică din nimic Ce plutește în derivă pe a timpului aripă.

Pe cărarea vieții tale Poate ești o floare frântă Și călcată în picioare, Crezând c-ai fost învinsă-n luptă. Coroana împodobită cu petale Ți-a fost zdrobită și lăsată-n soare, De talpa ce-a pășit cu nepăsare Fără să vadă lacrimle tale. S-au scurs din tine mari dureri Și lacrime amare-au curs șuvoi,