Pe genunchi mă plec, o, Doamne,
În fața Ta, cu duh zdrobit.
Mi-e frântă inima și trupul mi-e lovit,
De mult tânjesc s-au glasul Tău iubit!
Mi-e așa de dor Isuse de Tine!
Pe genunchi mă plec, o, Tată,
Putere n-am să mă ridic,
Am alergat și trupul mi-e slăbit,
'Nainte-i întuneric și m-am oprit.
Luminează-mi calea cu lumina Ta curată!
Pe genunchi mă plec Isus iubit,
În mâna Ta abandonez întreaga-mi viață!
Inundă-mi inima cu iubire și speranță
Și umple-mă cu râvnă, putere și voință
Să Te urmez cu avânt pân' la sfârșit!
Am ajuns la capătul putințelor mele,
De aici m-arunc în mâna Ta,
'Nainte se văd numai valuri și furtuni grele.
Eu sunt slăbită, însă biruința e a Ta!