Te vei întâlni cu Domnul într-o zi
Și ai să vezi că tot ce ai făcut El va ști;
Nici măcar gândul sau inima ta
Nu pot să se ascundă de privirvirea Sa.
Căci El e Domnul, Creatorul,
Care a luat în mână lutul,
L-a modelat și i-a dat viață
Ca-ntr-o zi să stai cu El față în față.
El a pus în tine tot ce a avut mai sfânt:
Iubire, rațiune, pace ca să luminezi pe acest pământ.
Nu ca să te întinezi cu păcatele murdare
Ce te-au abătut de la a Sa cărare!
În inima ta a pus un dor de veșnicie,
Pentru că a ta comoară acolo trebuie să fie!
De ce crezi că mereu tânjești după ceva...
Ceva ce lumea asta nu îți poate da?
În zadar încerci să umpli golul,
Căutând și răscolind noroiul!
Tu tânjești după ceva ce nu-i în astă lume...
Tânjești după Cel ce te cunoaște și te cheamă azi pe nume!
Ai rătăcit deja prea mult pe căile srăine
Și golul e din ce în ce mai mare-n tine!
Oprește-te din alergare și întoarce-te degrabă,
Căci Domnul te iubește și încă mai așteaptă!
Cu brațele deschise Isus te așteaptă-n prag,
Cu ochii plini de lacrimi te privește azi cu drag.
Nu vezi cicatricile iubirii în ale Sale mâini?
El te-a iertat pe cruce! Vino! Cât mai amâni?
Nu-I mai refuza chemarea, amăgindu-te din nou
Spunând că vreme este și că îți pare rău...
Zicând că te vei întoarce când te-ai săturat de viață,
Că abia atunci vei fi gata să asculți a Sa povață.
Căci te vei întâlni cu Domnul într-o zi,
Dar va fi prea târziu când te vei trezi...
Și atunci El te va întreba:
Ce răspuns-ai tu la chemarea Sa:
Nu sau Da?